Obligațiile angajatorilor pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale

Prevenirea constituie o activitate obligatorie și esențială pentru o societate din industria ospitalității, scopul fiind ca salariații acesteia să lucreze într-un mediu cât mai ferit de riscul de accidentare sau de riscul de a căpăta boli profesionale. Conform legislației în vigoare, angajatorii au mai multe obligații pe partea de prevenire a riscurilor profesionale.

Astfel, angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. în cazul în care se apelează la servicii externe, administratorul societății nu este exonerat de responsabilități.

Riscuri profesionale

Sectorul HoReCa oferă condiții de angajare și de muncă atipice, ceea ce se reflectă atât în programul de lucru, cât și în tipurile de contracte. în ceea ce privește securitatea muncii, se acordă o mare atenție activităților din bucătării și în mai mică măsură activităților auxiliare, deși activitățile din hoteluri, pensiuni, discoteci, cafenele, firme de catering, campinguri comportă o serie întreagă de vulnerabilități (alunecări, împiedicări, tăieri, arsuri, contact cu substanțe periculoase etc).

în cadrul responsabilităților sale, angajatorul are obligația să ia măsurile necesare pentru asigurarea securității și protecția sănătății lucrătorilor, prevenirea riscurilor profesionale, informarea și instruirea celor angajați, asigurarea cadrului organizatoric și a mijloacelor necesare securității și sănătății în muncă.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 319/2006, a securității și sănătății în muncă, cu modificările și completările ulterioare, angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său:

a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.

Èšinând seama de natura activităților din unitate, angajatorul are obligația:

a) să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor utilizate și la amenajarea locurilor de muncă;
b) să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor și să fie integrate în ansamblul activităților întreprinderii și/sau unității respective și la toate nivelurile ierarhice;
c) să ia în considerare capacitățile lucrătorului în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă, atunci când îi încredințează sarcini;
d) să asigure ca planificarea și introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu lucrătorii și/sau reprezentanții acestora în ceea ce privește consecințele asupra securității și sănătății lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condițiile și mediul de muncă;
e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat și specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit și și-au însușit instrucțiunile adecvate.

Măsurile privind securitatea, sănătatea și igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio situație obligații financiare pentru lucrători.

Supravegherea stării de sănătate

Serviciile medicale profilactice prin care se asigură supravegherea sănătății tuturor lucrătorilor și, în special, a celor expuși la diferiți agenți în mediul de muncă sunt:
1.    examenul medical la angajarea în muncă;
2.    examenul medical de adaptare în muncă;
3.    examenul medical periodic;
4.    examenul medical la reluarea muncii;
5.    supravegherea specială și
6.    promovarea sănătății la locul de muncă.

Examenul medical la angajarea în muncă se face celor care își încep activitatea la un nou loc de muncă, la solicitarea angajatorului, înainte de orice probă practică, examen, concurs sau termen de încercare și trebuie să stabilească dacă starea de sănătate, aptitudinile fizice și psihice ale viitorului lucrător îi permit să desfășoare activitatea la viitorul loc de muncă. Este interzisă angajarea sau schimbarea locului de muncă al oricărui angajat fără aviz medical.

Examenul medical de adaptare se efectuează în prima lună de la angajare, pentru a confirma / infirma menținerea sănătății și capacității de muncă în condițiile specifice locului de muncă.

Examenul medical periodic se efectuează cu frecvența stabilită de legislație sau de medicul specialist de medicina muncii, obligatoriu tuturor lucrătorilor, și stabilește dacă starea de sănătate a lucrătorului permite continuarea activității la același loc de muncă.

Examenul medical la reluarea muncii se efectuează în termen de 7 zile de la reluarea muncii după o întrerupere a activității de minimum 90 zile pentru motive medicale sau de 6 luni pentru orice alte motive sau de fiecare dată când medicul de medicina muncii consideră că este necesar, în funcție de natura bolii sau a accidentului pentru care persoana respectivă a absentat.

Prin supraveghere specială se înțelege examenul medical profilactic efectuat în vederea stabilirii aptitudinii în muncă pentru: lucrătorii cu vârste între 15 și 18 ani împliniți sau cu vârste de peste 60 de ani, femei gravide sau cu handicap, dependenți de droguri sau de alcool, stângaci sau cu vedere monoculară, în evidență cu boli cronice.

Examinările medicale profilactice se efectuează în baza fișei de identificare a factorilor de risc profesional.

Angajatorul este obligat să asigure fondurile și condițiile necesare pentru efectuarea examenului medical la angajare, a examenului medical de adaptare, a controlului medical periodic și a examenului medical la reluarea muncii.

Sancțiuni

Nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav si iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă, potrivit art. 38 alin. (1) din Legea nr. 319/2006.

Articol scris de Avocat Costi Neacșu, pentru ediția 89 a revistei Horeca România.