Tendințe pe piața muncii în 2018
2018 a devenit un an complex din punct de vedere organizațional. Piața muncii este în continuă dezvoltare și schimbare, astfel că lucrurile sunt diferite față de anul trecut, ca să nu mai vorbim de anii precedenți.
Dacă în 2016 încă se mai acceptau oameni capabili din punct de vedere profesional, dar cu o atitudine nu la fel de profesionistă, în 2018 tendința cade mai mult asupra atitudinii decât asupra experienței. Astfel că, oamenii bine pregătiți, dar cu atitudine demotivantă, delăsătoare sau nesiguri pe ei nu sunt luați în considerare ca viitori angajați. Angajatorii consideră această atitudine ca fiind lipsită de responsabilitate, de dorință de evoluție, de implicare și stabilitate, elemente esențiale, în prezent, într-o companie care își dorește să se dezvolte și, să fim sinceri, ce companie nu își dorește acest lucru?
Din perspectiva cealaltă, a angajatului, lucrurile nu sunt, nici aici, prea roz. Din punctul de vedere al angajaților, cerințele unui job s-au schimbat într-o mare măsură, aceștia fiind nevoiți să îndeplinească mai multe sarcini decât presupune funcția ocupată, deși fișa postului are atribuții clare, iar angajații nu sunt recompensați sub nicio formă pentru sarcinile ‘extra’.
Așteptările lor în ceea ce privește recompensele nu sunt neapărat de natură materială, deși majoritatea pe acest beneficiu se focusează. Investiția în dezvoltarea lor în cadrul companiei, implicarea lor în diverse proiecte, care să le stimuleze intelectul (diferite de ceea ce au făcut până în prezent), recunoașterea meritelor în public, acordarea unui feedback constructiv sunt parte din beneficiile pe care aceștia le așteaptă.
Urmărind evoluția pieței muncii, am constatat că aceasta are un ușor declin față de anii anteriori, deoarece deja începem să ne pierdem oamenii bine formați și cu adevărat interesați de lucrul bine făcut. Direcția spre care mergem este una prea puțin benefică și eficientă pentru dezvoltarea spre care tindem. Din proprie experiență, pot spune că există cazuri în care angajatorul se vede nevoit să-și instruiască el însuși oameni, pe care ulterior să-i crească după propriile nevoi, pentru că oamenii gata pregătiți au părăsit țara pentru un trai mai bun în străinătate, cu mai multe oportunități de dezvoltare și avantaje materiale.
în continuare mergem pe ideea de schimbare a acestei situații, care se poate face numai cu ajutorul câtorva elemente esențiale. Astfel, din ambele perspective, atât a angajatului, cât și a angajatorului, instrumentele valoroase cu care ar trebui să începem să lucrăm sunt educația și comunicarea. Cele două instrumente oferă o viziune mai largă asupra lucrurilor, o deschidere mai mare către cunoaștere, o atitudine mai flexibilă atunci când persoana din fața noastră pare a fi rigidă și cu idei fixiste.
Un alt instrument important este responsabilizarea ambelor părți: angajatorul își asumă ceea ce promite unui angajat la început de drum, iar angajatul își asumă responsabilitatea pentru decizia sa de a accepta oferta.
Una dintre cele mai des întâlnite situații în România, cu care angajatorii se confruntă destul de mult în prezent, este fluctuația de personal. Fluctuația de personal este o cauză care provoacă demotivare la locul de muncă în rândul angajaților vechi, cauză care contribuie la tendința acestora de a decide să plece și ei din companie. Aceștia percep fluctuația ca fiind epuizantă, pentru că necesită alocarea timpului și atenției lor în integrarea noilor persoane.
Asa cum am menționat mai sus, faptul că angajații nu se simt apreciați pentru munca pe care o depun la job îi demoralizează și îi determină să nu mai vină cu aceeași plăcere la muncă, iar atmosfera să fie mai apăsătoare și tensionată, lucru care împiedică desfășurarea eficientă a activității.
2018 este un an în care nevoile oamenilor sunt altele decât cele bine știute, și anume nevoile materiale. Oamenii își doresc să aibă parte de o evoluție continuă, să învețe mereu lucruri noi, să nu ajungă în situația în care simt că s-au plafonat și nu mai au nimic de învățat de la locul de muncă actual.
Lucrăm cu oameni, iar aceștia au stări de spirit, au emoții și, mai ales, nu mai fac diferența dintre “acasă” și “la job”. Vor ca la serviciu să fie tratați ca acasă sau chiar mai bine decât atât. Așteptările angajaților au crescut, iar pentru a avea parte de performanțătrebuie să ținem cont de latura emoțională în următorii ani.
Articol scris de Aida Chivu (www.r-hr.ro) pentru ediția 89 a revistei Horeca România.
