Este legală sau nu decizia de expropriere a hotelierilor?

Decizia Ministerului Turismului de a expropria hotelierii care și-au lăsat unitățile în paragină a agitat spiritele în rândul hotelierilor și a declanșat nenumărate discuții în industrie pe această temă. Pe de o parte există voci care spun că această decizie este abuzivă și ilegală, iar pe de altă parte există voci care spun că este o decizie absolut îndreptățită, în condițiile în care tot mai multe hoteluri se află într-o stare avansată de degradare, după ce proprietarii lor le-au lăsat de izbeliște, și că legislația actuală din România permite punerea în aplicare a unei astfel de decizii.
Pentru a încerca să clarificăm această problemă, deosebit de importantă atât pentru operatorii hotelieri cât și pentru turiștii sătui de priveliștea tristă a stațiunilor românești cauzată de hotelurile părăsite, părăginite, am contactat reprezentanți ai Ministerului Turismului dar și ai Federației Industriei Hoteliere din România, pentru a vedea dacă o astfel de deciziei este corectă, necesară și mai ales, dacă are un cadru legal de implementare.
Ce hoteluri sunt vizate?
Înainte de a vedea dacă o astfel de decizie se impune, trebuie să vedem care sunt principalele „ținte” ale acestei decizii? Contactați de redacția noastră, reprezentanții Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului ne-au spus că sunt vizate cu precădere hotelurile privatizate de statul român după 89 care sunt neexploatate în scop turistic, ajungând într-un stadiu avansat de degradare. Această situație, spun reprezentanții MDRT afectează aspectul general al stațiunilor în care sunt localizate, aducând scăderi ale circulației turistice în zonă.
Există un cadru legal pentru exproprierea hotelierilor în cauză?
Potrivit oficialilor MDRT, baza legală pentru efectuarea acestor exproprieri o constituie Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, cu modificările și completările ulterioare și Hotărârea nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010.
În textul Legii 255/2010 sunt considerate de utilitate publică și lucrările de construcție, reabilitare, modernizare și dezvoltare a stațiunilor turistice de interes național. „Statul român, prin Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, poate fi expropriator pentru lucrările prevăzute mai sus. Potrivit prevederilor legii, pot fi expropriate bunurile imobile proprietate a persoanelor fizice sau persoanelor juridice, cu sau fără scop lucrativ, și a oricăror alte entități, precum și cele aflate în proprietatea privată a comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, pe care se realizează lucrările de utilitate publică de interes național, județean și local. (Art. 3)”, se arată în informarea trimită redacției de MDRT.
O situație pentru care se pot aplica prevederile Legii 255/2010 este cea de pe litoralul românesc, zonă pentru care există o strategie de dezvoltare și inclusiv un PUZ pentru zona de sud a litoralului. Pentru punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în strategie, pot fi făcute exproprieri care să fie urmate fie de demolări, fie de repunerea în circuitul turistic a unor obiective.
Pe de altă parte, reprezentanții Federației Industriei Hoteliere din România, ne-au declarat că Legea 255/ 2010 se referă la exproprierea pentru cauza de utilitate publică, necesară realizarii unor obiective de interes național, județean și local. „Mă întreb despre ce cauze de utilitate publică vorbim pentru fiecare hotel care de dorește expropriat”, ne-a declarat președintele Federației Industriei Hoteliere din România, Radu Enache, care este și proprietarul lanțului hotelier Continental Hotels.
„Noi nu credem că o astfel de decizie se poate pune în aplicare. Chestiunea de „paragină” este o chestiune care privește autoritățile locale care pot exercita tot felul de presiuni pecuniare și nu numai, care pot ajunge până la urmă în instanță pentru o rezolvare legală. Exproprierea este altceva iar naționalizarea și mai și. Mă întreb MDRT de ce nu se sesizează și de multitudinea de magazine din București și alte orase care sunt poate mai puțin în „paragină” dar oricum „abandonate”, o chestiune asemănătoare care reprezintă fără doar și poate un lucru inestetic și neplăcut pentru imaginea turistică”, ne-a declarat președintele FIHR, Radu Enache.
Măsura este fără doar și poate controversată. Problema care rămâne este imaginea dezolantă a hotelurilor părăsite, lăsate de izbeliște dar și a stațiunilor întregi lăsate în paragină, care continuă să bântuie România Turistică.